magyar  |  english  |  

• home
• exponatul lunii
• 
• istoric
• colecţii
  • bibliotecă
  • ştiinţe ale naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • fototecă
• patrimoniu cultural
  • ştiinţele naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • bibliotecă
  • artă plastică
• filiale
  • Galeriile de artă 'Gyárfás Jenő' din Sfântu Gheorghe
  • Centrul Artistic Transilvănean din Sfântu Gheorghe
  • Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA din Sfântu Gheorghe
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul de Istorie a Breslelor „Incze László” din Târgu Secuiesc
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala
  • Muzeul Depresiunii Baraolt din Baraoltt
• fundaţie
• colegi
• 
• expoziţii
  • Muzeul Naţional Secuiesc
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Galeriile de artă
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
• publicaţii
  • cărţi
  • cataloage
  • publicaţii digitale
• evenimente
• ştiri
• posturi vacante
• 
• administraţie
• 
• parteneri

Centrul Artistic Transilvănean din Sfântu Gheorghe

Centrul Artistic Transilvănean (Erdélyi Művészeti Központ – EMűK) este cea mai nouă secţie a Muzeului Naţional Secuiesc, înfiinţat în septembrie 2012, cu scopul de a prospecta, a colecta, a prelucra, a pune la dispoziţia cercetătorilor, respectiv a prezenta în expoziţii acele opere artistice, în primul rând maghiare, care au fost realizate în Transilvania postbelică. Scopul final şi declarat al iniţiatorilor este ca Centrul Artistic Transilvănean, a cărui activitate este condusă şi organizată de un consiliu ştiinţific de administraţie, să devină un muzeu de sine stătător.

Proiecte privind întemeierea unei astfel de instituţii au fost iniţiate în perioada imediat următoare schimbării regimului. În acest sens, cele mai importante iniţiative au fost: Ghilda Barabás Miklós de la Cluj Napoca, Galeria KOKEM de la Miercurea-Ciuc, Centrul de Cultură şi Artă Lăzarea, Fundaţia Etna din Sfântu Gheorghe. Multe dintre aceste instituţii – cu viziune şi influenţă pantransilvăneană, active şi în prezent – s-au axat în principal pe valorificarea artei moderne şi contemporane.

Se pune pe drept întrebarea ce se va întâmpla cu acele opere artistice de după al Doilea Război Mondial, care au fost concepute în Transilvania sau sunt legate de această regiune, sau cu acei artişti care au avut rol determinant în viaţa artistică, dar au fost nevoiţi să plece în străinătate în timpul regimului comunist şi după prăbuşirea acestuia? Operele marilor predecesori – Miklós Barabás, Jenő Gyárfás, Imre Nagy, Hans Mattis-Teutsch, Albert Nagy sau Károly Kós – fac deja parte din circuitul artistic şi sunt valorificate de către colecţiile instituţiilor muzeale, dar se cunoaşte foarte puţin despre cei care i-au urmat. Prea puţini ştiu cine au fost artiştii care în perioada dictaturii au încercat să realizeze opere de valoare europeană, care au contribuit decisiv la imaginea actuală a artei plastice transilvănene contemporane. În lipsa unei instituţii de profil, operele lor se vor răspândi spre toate punctele cardinale, se vor pierde în direcţii necunoscute şi vor fi uitate, fără să putem avea posibilitatea de a le descoperi, cataloga şi ierarhiza. A cui va fi responsabilitatea acestor pierderi?

Aceste întrebări au fost puse în toamna lui 2011, la o şedinţă a delegaţiilor de specialişti veniţi din principalele centre culturale ale provinciei, organizată sub egida Muzeului Naţional Secuiesc. În cursul dezbaterilor, s-a ajuns la concluzia necesităţii fondării unei instituţii de specialitate şi la certitudinea faptului că, datorită caracterului ei maghiar, o asemenea instituţie va putea funcţiona doar în regiuni în care comunitatea maghiară este puternic reprezentată la nivelul autorităţilor locale, prin urmare, iniţiativa ar trebui să fie preluată de judeţele din Ţinutul Secuiesc.

Delegaţii au votat ca sediul viitoarei instituţii să fie la Sfântu Gheorghe, iar motivaţiile acestei decizii au fost: colecţiile de artă modernă şi contemporană din Galeriile de Artă „Gyárfás Jenő”; rolul important jucat de localitate în viaţa artistică a regiunii în ultimele decenii ale secolului trecut (expoziţiile Medium, sau festivalul performance AnnArt); pulsul deosebit al vieţii artistice de aici; existenţa Spaţiului Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA; programele culturale iniţiate în cadrul Casei cu Arcade. Alegerea acestui loc a fost favorizată şi de faptul că în vecinătatea Muzeului Naţional Secuiesc exista deja un teren de vreo jumătate de hectar, achiziţionat de către Consiliul Judeţean Covasna, în vederea extinderii instituţiei.

Toţi cei responsabili de soarta Centrului au fost de acord în unanimitate că, deşi organizarea noii instituţii necesită fonduri serioase şi va dura un timp destul de îndelungat, activitatea profesională trebuie începută imediat în cadrul Muzeului Naţional Secuiesc, a cărui valoare de vechime de 140 de ani ne pregătim s-o celebrăm. Scopul nou înfiinţatului Centru Artistic Transilvănean este cercetarea artei plastice moderne şi contemporane din perioada postbelică din Transilvania, cu misiunea de a salva şi a îngriji moştenirea culturală a artiştilor plastici din această perioadă. Datorită caracterului multietnic al provinciei, instituţia trebuie să fie receptivă la operele artiştilor de altă naţionalitate decât cea maghiară, asta şi datorită faptului că limbajul vizual permite o astfel de abordare, iar diferenţele etnoculturale sunt importante în cercetarea unei şcoli sau a unui curent artistic.

Colecţia noii instituţii se compune, în primul rând, din operele aflate în patrimoniul Galeriilor de Artă „Gyárfás Jenő”, respectiv din donaţiile primite după înfiinţare, provenite din Stuttgart, Budapesta, Tg. Mureş, Cluj Napoca sau Oradea. Fondurile necesare funcţionării ne-au fost puse la dispoziţie de către Ministerul Administraţiei şi Justiţiei din Ungaria. Renovarea clădirii, unde se afă sediul provizoriu al Centrului, a fost începută în cursul anului 2013 şi sperăm că în scurt timp vom putea prezenta colecţia, atât specialiştilor, cât şi publicului larg.

Suntem conştienţi că o instituţie de o asemenea importanţă nu poate fi susţinută şi dezvoltată din donaţii, dar sperăm că vom putea găsi cât mai curând fondurile necesare achiziţiei obiectelor de artă. Suntem de asemenea hotărâţi ca programele şi expoziţiile instituţiei să fie valorificate în cadrul unei reţele de instituţii artistice şi în principalele oraşe transilvănene. Dorim ca fondarea Centrului Artistic Transilvănean, programele, expoziţiile şi publicaţiile sale să atragă atenţia artiştilor, iubitorilor de artă şi a celor care patronează arta, iar prin colaborarea şi ajutorul lor să ne putem atinge scopurile propuse.