magyar  |  english  |  

• home
• exponatul lunii
• 
• istoric
• colecţii
  • bibliotecă
  • ştiinţe ale naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • fototecă
• patrimoniu cultural
  • ştiinţele naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • bibliotecă
  • artă plastică
• filiale
  • Galeriile de artă 'Gyárfás Jenő' din Sfântu Gheorghe
  • Centrul Artistic Transilvănean din Sfântu Gheorghe
  • Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA din Sfântu Gheorghe
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul de Istorie a Breslelor „Incze László” din Târgu Secuiesc
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala
  • Muzeul Depresiunii Baraolt din Baraoltt
• fundaţie
• colegi
• 
• expoziţii
  • Muzeul Naţional Secuiesc
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Galeriile de artă
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
• publicaţii
  • cărţi
  • cataloage
  • publicaţii digitale
• evenimente
• ştiri
• posturi vacante
• 
• administraţie
• 
• parteneri

01.03.2016 Exponatul lunii Martie Zeiţa Guanshiyin– dinastia Tang (618–907 d. Chr.)

Guanshiyin este una dintre cele mai importante zeiţe budiste şi taoiste chineze. Cultul ei, aparţinând orientării Mahayana, provine din India de Nord. Ea este divinitatea Milei şi a Iertării devenind bodhisattva (iluminată) datorită devotamentului ei faţă de umanitate. Zeiţa este considerată protectoarea omului, iar în prerogativele ei putem enumera medicina, agricultura, şi ocrotirea săracilor. A cunoscut o popularitate semnificativă în rândul populaţiei imperiului Tang şi totodată cultul ei a ajuns în alte monarhii ale Orientului Îndepărtat. Sursele scrise care relatează despre ea sunt reduse la număr, taoismul a păstrat doar câteva detalii despre viaţa ei.

Guanshiyin s-a născut într-o familie săracă în timpul dinastiei Shang (1560–1050 î. Chr.), dedicându-şi viaţa pentru medicină, scopuri caritative şi pentru ocrotirea săracilor.

Arta plastică orientală şi iconografia budistă care o înfăţişează, s-a dezvoltat în timpul dinastiei Tang (cca. sec. VII. d. Chr.). În cele mai multe cazuri zeiţa apare reprezentată meditând, în “poziție lotus”, astfel încearcând să găsească răspunsuri pentru problemele şi suferinţele omenirii. Imperiul chinez a devenit, sub dinastia Tang, cel mai puternic şi mai dezvoltat stat al Orientului Îndepărtat, graniţele imperiului extinzându-se de la actualul Afganistan până la nordul Vietnamului, şi de la Mongolia de azi până la Tibet. Populaţia ţării a atins, pâna în sec. X, 100 de milioane. Capitala imperiului se numea Changan, numerând 1,5 milioane de locuitori. În comparaţie, populația Bizanţului din acea epocă atingea aproape 600 de mii. În timpul dinastiei Tang, China medievală a devenit un model de civilizaţie al Orientului Îndepărtat, reformele economice au ajutat creşterea nivelului de trai, iar mulţumită economiei stabile cultura şi technologia au cunoscut o evoluţie accentuată. Arta plastică și literatura au creat opere dăinuitoare. Totodată, invenţiile tehnologice ale perioadei Tang s-au dovedit a fi cruciale chiar şi în viața cotidiană contemporane: ceasuri mehanice, de pompe hidraulice, tiparnița, busola, hârtia igienică, porţelanul, praful de puşcă şi bancnota. Dinastia a fost înlăturată în sec. X de revolte ţărăneşti şi militare.

Artefactul a fost proprietatea familiei nobiliare Mikó. Nu știm însă cu certitudine, în ce mod a intrat în posesia lor. Bănium că obiectul a ajuns în Ungaria în urma expediţiei conduse în 1868 de faimosul etnolog și explorator Xántus János. Familia nobiliară a sprijinit savantul, contribuind la lansarea expediţiei ştiinţifice spre Orientul Îndepărtat. Artefactul a decorat probabil camerele castelului Mikó de la Olteni, fiind donată Muzeului Naţional Secuiesc în 1959.



---