MAESTRUL şi UCENICUL ⁴

ILONA NÉMETH (1963)
Este unul dintre artiştii cei mai de seamă în Europa Centrală al public art-ului şi al postfeminismului. A studiat arta la Colegiul de Artă Aplicată din Ungaria. Şi-a expus lucrările în cadrul următoarelor expoziţii: Aspekten/Positionen (1999, MMK – Viena), After the Wall (1999, Moderna Museet – Stockholm), Another World (2002, Kunstmuseum – Luzern), a Gender Check (MUMOK – Viena), respectiv la bienalele din Praga, Valencia şi Bucureşti. În anul 2001 a reprezentat Slovacia la a 49-a Bienală de la Veneţia cu proiectul intitulat Invitation for a Visit. Este conducător de atelier şi conferenţiar la Colegiul de Arte Plastice din Bratislava, trăieşte la Dunajská Streda, Slovacia. La începutul carierei sale a abordat pictura noii expresivităţi. Cu ocazia primei sale expoziţii individuale (1990) s-a îndepărtat de genurile tradiţionale ale artei plastice, şi a pornit pe calea instalaţiei, a performance-ului şi a multimedialităţii. Datorită sensibilităţii sale unice şi feminine au rezultat instalaţii şi obiecte, cu care şi-a câştigat un rol important în viaţa artistică contemporană atât în Slovacia, cât şi în Ungaria. Astăzi există deja referiri în literatura de specialitate internaţională la instalaţiile intitulate Oprobiu public (Running the Gauntlet) (1994), Coloana (1995), Femeie polifuncţională (1996), Cabinetul meu privat de ginecologie (1996), sau Exhibition Room (1998). Pe lângă punctul de vedere al gender-ului, în arta sa au ocupat un loc din ce în ce mai important conflictul dintre sfera publică şi privată, respectiv critica conştiinţei istorice colective şi individuale. Spaţiul public reprezintă în ultimii ani o provocare artistică pentru ea, atât în sensul sociologic, cât şi în cel politic al acestuia. Unele lucrări ale sale reflectă asupra relaţiei actuale ungaro-slovace Lupte în nămol (Mud Wrestling), 2010), respectiv asupra condiţiilor prezente din Ungaria (Dilemma, 2011).

JARO VARGA (1982)
Lucrările lui Varga sunt de regulă înregistrări vizual-documentare, sau transcrieri ale înregistrărilor, care surprind fenomenele, temele, specificităţile sociologice resimţite de către autor ca fiind controversate, şi prin urmare relevante. Astfel, arta sa poate fi considerată angajată, deoarece reflectează şi atrage atenţia asupra unor probleme generale ale societăţii. El îşi proiectează îndoiala asupra importanţei fenomenelor studiate. Transmite către privitor rezultatul cercetării sale în speranţa, că acesta îi va continua ideea, şi că vor ieşi la iveală întrebările controversate legate de tema abordată. El studiază fenomenul experienţei trăite ca spectacol, reconsiderând convenţiile medierii. Meritul artei sale este polemizarea cu calitatea cotidianului trăit.