magyar  |  english  |  

• home
• exponatul lunii
• 
• istoric
• colecţii
  • bibliotecă
  • ştiinţe ale naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • fototecă
• patrimoniu cultural
  • ştiinţele naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • bibliotecă
  • artă plastică
• filiale
  • Galeriile de artă 'Gyárfás Jenő' din Sfântu Gheorghe
  • Centrul Artistic Transilvănean din Sfântu Gheorghe
  • Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA din Sfântu Gheorghe
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul de Istorie a Breslelor „Incze László” din Târgu Secuiesc
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala
  • Muzeul Depresiunii Baraolt din Baraoltt
• fundaţie
• colegi
• 
• expoziţii
  • Muzeul Naţional Secuiesc
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Galeriile de artă
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
• publicaţii
  • cărţi
  • cataloage
  • publicaţii digitale
• evenimente
• ştiri
• posturi vacante
• 
• administraţie
• 
• parteneri

Ştiinţe ale naturii

În momentul strămutării colecţiei de bază a Muzeului Naţional Secuiesc de la Imeni la Sfântu Gheorghe, peste 15% din patrimoniul acesteia (1665 de piese din totalul de 9365) era reprezentat de obiecte din categoria ştiinţelor naturii, cumpărate de fondatoarea muzeului de la Vasady, în anul 1875.

Deşi a fost considerată cea mai puţin semnificativă colecţie, fapt consemnat şi în documentele de înfiinţare a instituţiei, piesele din patrimoniul ei au intrat relativ repede în circuitul ştiinţific, datorită descrierii şi publicării, în noiembrie 1879, a fosilelor de faună din pleistocen, descoperite la Căpeni, de paleontologul Antal Koch (1843-1927). Chiar dacă activitatea sa a fost marcată de lipsa personalului calificat, Colecţia s-a îmbogăţit permanent, datorită donaţiilor şi activităţii de cercetare a colaboratorilor externi. Astfel, în 1903, în patrimoniul Secţiei au intrat colecţiile de ornitologie ale ornitologului Gyula Madarász (1858-1931), iar în 1911, cele ale farmacistului Gyula Ebergényi (1856-194?), respectiv colecţia mineralogică maramureşeană a inginerului minier Lajos Joós (1857-1931), în anul 1904.

În primele decenii ale secolului XX, munca de cercetare a fost preluată de către custozii Muzeului (Ferenc László şi Vilmos Csutak), alături de care, începând cu anul 1911, la demersul de îmbogăţire a colecţiilor de paleontologie şi geologie, au luat parte şi geologii János Bányai (1886-1971) şi Gyula Szádeczky-Kardoss (1860-1935). Datorită activităţii intense de cercetare şi colecţionare întreprinse în această perioadă, numărul pieselor aflate în Colecţie s-a dublat (7909 în 1910, 13.384 în 1929).

În pofida creşterii semnificative a Colecţiei, valoarea sa continua să rămână relativ redusă, din cauza lipsei unui specialist care să o catalogheze, întreţină şi să o valorifice. Încercările de remediere a situaţiei, din deceniul patru al secolului XX, n-au adus rezultatele scontate, în primul rând din cauza morţii tragice a lui József László (1902-1932), fiul lui Ferenc László, educat şi pregătit anume pentru acest post, respectiv prin eşuarea încheierii unei convenţii cu ornitologul László Dobay (1873-1943) din Târnăveni (1934).

În perioada interbelică, una dintre cele mai importante activităţi ştiinţifice ale Muzeului a constat în organizarea unor expediţii ştiinţifice în Ţinutul Secuiesc, la care au participat cercetători de renume: geologii János Bányai, Gyula Szádeczky-Kardoss şi Zoltán Török (1893-1963), lepidopterologul László Diószeghy (1877-1942), entomologului Gerő Köntzei (1875-1949), botanistul Gyula Erasmus Nyárádi (1881-1966), geografii János Tulogdy (1891-1979), János Xantus (1888-1962). Materialele adunate cu rigoare ştiinţifică au îmbogăţit patrimoniul Secţiei de ştiinţe ale naturii.

În anul 1948, s-a reuşit aducerea de la Ineu a colecţiei de lepidoptere a pictorului şi lepidopterologului László Diószeghy, donată încă din 1931 Muzeului Naţional Secuiesc, cu condiţia ca aceasta să rămână, în vederea prelucrării şi valorificării, în proprietatea donatorului, până la moartea lui. Colecţia Diószeghy, intrată în patrimoniul Muzeului sub numărul de inventar general 2271, cuprindea 163 de cutii ce conţineau 25.129 exemplare. Valoarea ştiinţifică a colecţiei Diószeghy este dată de bogăţia speciilor (2085) şi numărul exemplarelor (peste 23.000), cât şi de faptul că, datorită unei munci de cercetare şi colecţionare riguroase, din ea fac parte şi specii noi, până atunci neintrate în atenţia ştiinţei. Pe lângă bogăţia de specii, colecţia Diószeghy prezintă un deosebit interes pentru cunoaşterea lepidopterelor din arealul ţării noastre, datorită numărului mare al localităţilor de colectare (60 din ţară şi 14 din străinătate).

Anul 1961, când biologul Sándor Kovács (1928-1984) a devenit angajat al Muzeului, a marcat un punct de cotitură în istoria Secţiei. Starea Colecţiei a impus efectuarea unor lucrări de conservare şi dezinsectizare a colecţiilor botanice, entomologice şi zoologice (de exemplu, cca. 10% din colecţia Diószeghy a fost pierdută din cauza mucegaiului sau a infestării cu Anthreus museorum), urmată de reinventarierea şi revizuirea materialului. În cursul acestei activităţi, care a beneficiat şi de ajutorul unor colaboratori externi, au fost scoase din Colecţie exemplarele deteriorate şi cele necorespunzător documentate.

Paralel cu munca de inventariere şi organizare a Colecţiei, au fost continuate cercetările ştiinţifice, punându-se accentul în special asupra cercetării faunei din pliocen şi pleistocen din Depresiunea Braşov, activitate efectuată în colaborare cu specialiştii Institutului de Speologie Emil Racoviţă din Bucureşti. Odată cu acest program, alături de determinarea, restaurarea şi conservarea exemplarelor aflate în depozite, au fost efectuate şi o serie de cercetări de teren, în urma cărora colecţia de paleontologie, atunci de cca. 50-60 de exemplare, s-a înmulţit de peste zece ori. Ca urmare a acestei activităţi de colaborare, în publicaţiile şi comunicările ştiinţifice au fost prezentate un număr de 55 de specii preistorice.

În anul 1969, cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la înfiinţarea Muzeului, micologul Kálmán László (1900-1996) a făcut o donaţie în memoria tatălui său, Ferenc László, fost custode al instituţiei. Este vorba de ierbarul adunat în perioada 1916-1969, în împrejurimile oraşelor Sfântu Gheorghe şi Braşov. Colecţia constă din 3500 de file mari, care conţin 1222 de specii ce aparţin la 475 de genuri, 100 de familii şi 40 de ordine taxonomice.

Activitatea de cercetare a continuat neîntrerupt şi în această perioadă, când Colecţia secţiei s-a îmbogăţit cu 2600 de file de ierbar, datorită studiilor de o jumătate de deceniu asupra florei şi vegetaţiei Munţilor Bodoc, efectuate de Sándor Kovács.

În primăvara anului 1983, au intrat în patrimoniu colecţiile botanice Ezerjófű şi Csodabab, depuse până la acea dată la Casa Agronomilor (Castelul Szentkereszty) de la Arcuş.

În anul 1991, colecţia de entomologie s-a îmbogăţit cu noi achiziţii: în cursul lunii decembrie, a fost cumpărată, prin finanţare din partea Statului, o parte din colecţiile de lepidoptere ale fraţilor Kovács.

În perioada premergătoare cumpenei dintre milenii, Secţia de ştiinţe ale naturii s-a îmbogăţit cu colecţia micologică a lui Kálmán László şi cea a biologului Dénes Pázmány (1931-1997): piese de botanică, micologie, respectiv documentaţie tipărită şi în manuscris, donate Fundaţiei Muzeul Naţional Secuiesc, prin care instituţia noastră a devenit muzeul cu cea mai bogată colecţie micologică din România.

În prezent, în Colecţia Secţiei sunt inventariate peste 60.000 de piese, numărul acestora continuând să crească datorită programului de cercetare a populaţiei Curculionidelor din Ţinutul Secuiesc, început în 1984, în colaborare cu Muzeul de Ştiinţe Naturale al Ungariei, program care se derulează şi în prezent.

Expoziţia de ştiinţe ale naturii, prezentă de la bun început printre expoziţiile instituţiei, a fost refăcută în anul 1953, când exponatele (mamifere, păsări, reptile şi amfibieni) au fost expuse în vitrine cu sticlă, respectiv au fost incluse în diorame, în conformitate cu cerinţele epocii. Concomitent cu reorganizarea Expoziţiei, a fost realizată şi expoziţia tematică Apariţia şi evoluţia vieţii.

În deceniul şapte al secolului XX, au avut loc transformări şi în cadrul expoziţiilor din Secţie. Expoziţia de botanică şi zoologie şi-a continuat existenţa, fiind reorganizată într-o mică măsură. Expoziţia Apariţia şi evoluţia vieţii, desfiinţată în anul 1962, a fost înlocuită în 1963 de o nouă expoziţie, cu aceeaşi tematică, dar prezentând de această dată în special vestigii. În anul 1969, şi aceasta a fost înlocuită cu expoziţia Geologia Depresiunii Braşov şi a împrejurimilor sale, care a funcţionat până în 1972, când, împreună cu Expoziţia de bază de ştiinţe ale naturii, a fost demontată şi depusă în depozit.

Chiar dacă au lipsit expoziţiile permanente, sub egida Secţiei au fost însă realizate valoroase expoziţii temporare, cum ar fi: Fauna apelor dulci, Lumea insectelor (1980), Lumea mineralelor (1981), Era glaciară şi fauna sa (1981), Lumea pădurii (1981), Vânatul şi vânătoarea (1982).

În ultimul deceniu al secolului XX, Secţia a participat din nou cu o expoziţie permanentă proprie în circuitul muzeal, prin amenajarea Expoziţiei de geologie, în primăvara anului 1994.

Expoziţia SOS Natura – vernisată în 1996, care există în formă îmbunătăţită şi în prezent – atrăgea atenţia asupra extincţiei, din cauza restrângerii habitatului natural al plantelor şi animalelor specifice zonei (grupate, în funcţie de habitat, în grupuri cum ar fi: cel antropogen, lumea apelor şi a mlaştinilor, a pădurilor de foioase şi conifere).