magyar  |  english  |  

• home
• exponatul lunii
• 
• istoric
• colecţii
  • bibliotecă
  • ştiinţe ale naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • fototecă
• patrimoniu cultural
  • ştiinţele naturii
  • arheologie
  • istorie
  • etnografie
  • bibliotecă
  • artă plastică
• filiale
  • Galeriile de artă 'Gyárfás Jenő' din Sfântu Gheorghe
  • Centrul Artistic Transilvănean din Sfântu Gheorghe
  • Spaţiul Expoziţional de Artă Contemporană MAGMA din Sfântu Gheorghe
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul de Istorie a Breslelor „Incze László” din Târgu Secuiesc
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc din Zăbala
  • Muzeul Depresiunii Baraolt din Baraoltt
• fundaţie
• colegi
• 
• expoziţii
  • Muzeul Naţional Secuiesc
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Galeriile de artă
    • expoziţii permanente
    • expoziţii periodice
  • Muzeul Breslelor, Târgu Secuiesc
  • Muzeul 'Haszmann Pál' din Cernat
  • Muzeul Etnografic Ceangăiesc, Zăbala
• publicaţii
  • cărţi
  • cataloage
  • publicaţii digitale
• evenimente
• ştiri
• posturi vacante
• 
• administraţie
• 
• parteneri

30.11.2018 Exponatul lunii Noiembrie Chronica lui Estván Székely

Bombardarea gării din Zalaegerszeg, din 29 martie 1945, s-a soldat cu pierderea a 25.852 de documente si cărţi evacuate ale Muzeului Naţional Secuiesc din Sf. Gheorghe. Au supravieţuit numai cea mai veche carte maghiară din prezent a muzeului (Chronica aparută la Cracovia, în 1559), respectiv două memorii albaiuliene (o diplomă de înnobilare din 1591 şi fragmentul unei cărţi editate în 1647, din Biblioteca Apor). Exploziile trenului de alături, cu muniţie, au aruncat vagoanele ca pe nişte cutii, numeroşi refugiaţi găsindu-şi acolo sfârşitul. În apărarea unor femei refugiate a fost împuşcat în ziua următoare, cu 140 km mai la nord, şi fiul donatoarei Bibliotecii Apor, episcopul romano-catolic de la Győr, baronul Vilmos Apor, beatificat în 1997.

Autorul Chronicii, născut la Benţid, franciscanul şi apoi reformatorul Estván Székely, a studiat din 1529 la Universitatea din Cracovia, aici a editat primul calendar de limbă maghiară (1538) şi prima psaltire maghiară (1548). În 1563 încă trăia la Gönc şi, cunoscut fiind că a avut intenţia de a edita întreaga biblie maghiară, este important de menţionat că l-a avut acolo capelan pe Gáspár Károlyi, primul care a reuşit să finalizeze acest proiect.

Secolul al XVI-lea polonez-transilvănean este marcat de ultimele fete Jageloniene: Principatul Transilvaniei s-a născut din regatul estic succesor al Ungariei, al reginei Isabela, iar principele Ştefan Báthory a fost ales rege al Poloniei ca soţ al lui Ana, sora acesteia. În timpul copilăriei lor la Cracovia, oraşul înfloritor renascentist era şi centrul cel mai mare al începuturilor tipăririi în limba maghiară: aici au apărut primele texte maghiare (1527) şi prima carte maghiară (1533), aici au fost tipărite aproape jumătate din ediţiile maghiare dinainte de 1550, de aici a venit în Ungaria maistrul tipar al primului Evangheliar maghiar. Editându-şi primele cărţi, de aici a revenit la Braşov, prin Basel, şi cel mai mare umanist din Transilvania, sasul Honterus.

Chronica este prima istorie universală maghiară, iar exemplarul scăpat din tragedia de la Zalaegerszeg a fost volumul purtător al celei mai vechi cărţi cu cântece maghiare, Codicele Csereyné. Însemnările acestuia au început suplimentând Chronica cu evenimente din 1564-1565 din zona Satu Mare, Debreţin, Tokaj, la sud de Gönc, altele din Cluj, din 1583-1586. În paralel cu suplimentarea, au fost copiate în volum lucrarea cea mai timpurie a „primului corespondent maghiar”, poetul-cântăreţ Tinódi, decedat deja, respectiv opere mai târzii, între care si cele două variante ale preafrumosului cântec de jale despre Ilona Horvát, din 1565-1566, 1579, etc.

În 1591, când secuii László şi István Bodor de la Bordoş sunt înnobilaţi de nepotul lui Ştefan Báthory, principele transilvănean Sigismund Báthory, visul lui Estván Székely, biblia maghiară întreagă a fost realizată de un an. Autor în Transilvania al cântecului Csák Borbáláért, din Codicele Csereyné, Bálint Balassi, „ultimul trubadur european şi primul maghiar”, cutreiera tocmai Polonia. Însă, dupa editarea în 1647 a cărţii Rövid igazgatás, de János Kászoni, la Alba Iulia, ambiţiile dinastiei Rákóczi, de a ocupa tronul Poloniei, au dus la distrugerea Transilvaniei. Polonia a intrat şi ea în epoca unor tragedii istorice.

În 1741, exemplarul Chronicii, conţinând şi partea de codice, era deja la Braşov, în posesia castelanului de Bran, István Hajdu. În 1810 a ajuns la familia Czirjék, din Treiscaune, iar de aici, de la Zăbala în 1877 în Muzeul Naţional Secuiesc, pe atunci încă în conacul de la Imeni, al fondatoarei sale, Emília Csereyné, născută Zathureczky. Codicele, descoperit de custodele Gyula Vasady, a fost separat de Chronica abia în 1879, conţinutul lui fiind cunoscut azi datorită transcrierii lui Lajos Dézsi. Codicele a fost evacuat atât în 1916, cât şi în 1918, la Budapesta. Părăsind muzeul din Sf. Gheorghe în 1944, la data izbucnirii Insurecţiei de la Varşovia, nu a mai ajuns înapoi. Exemplarul său purtător a fost salvat din cenuşă de către muncitorul feroviar de origine transilvăneană, János Kis Böndi (1912-1982), putând deveni din nou comoara Muzeului Naţional Secuiesc prin intermediul şi în restaurarea Bibliotecii Naţionale Széchényi.

Le mulţumim!









---